Despre mine

Fotografia mea
Bucuresti, Roz, Romania
Visez roz si traiesc cenusiu !

13 februarie 2009

"Fumatul e singura ta placere ?"


M-am apucat de fumat din frageda copilarie, moment in care deciziile sunt luate 90% bazate pe acel must be sau sfatuit si ajutat si bunul anturaj. E un perpetuum mobile ce tine de foarte mult timp, esti "sticat" de unii si tu la randul tau "strici" pe altii. Pana in momentul de fata mi-a trecut prin minte de nu stiu cate ori sa ma las insa nu am rezistat foarte mult timp si am cazut din nou prada viciului. Ultima tentativa a tinut aproape 2 zile. Totul e suportabil daca ai ocupatie si esti prins in alte activitati. Asta pana cand se vezi pe cineva fumand sau iti amintesti de "tigara" si dincolo de dependenta nicotinei esti stresat de ticul inconstient de a fuma.Nu stiu la altii cum este dar eu dupa o perioada mai lunga nefumata incep sa tremur ca un caine la injectie cautand refugiul in orice activitate banala.Am citit despre tot felul de tehnici si medicamente ce ofera un real ajutor in abandonarea fumatului insa nimic nu mi-au inspirat incredere. Am detaliat subiectul si cu alti "fosti" fumatori si am ajuns la concluzia ca sunt 2 aspecte care pot determina intreruperea acestui viciu:starea de sanatate sau clipa de nebunie. Majoritatea au renuntat la fumat cand acest lucru le-a afectat grav, foarte grav, sanatatea... cand organismul reactiona cat se poate de negativ la fumul de tigara sau cand doctorul le-a prescris in cazul continuarii fumatului sa-si achizitioneze o bucata de lemn pe care sa scrie data nasterii si o data cat mai apropiata de momentul discutiei. Al doilea motiv tine de o clipa de nebunie, clipa in care cu o secunda inainte sa-ti aprinzi o tigara, bagi tigara inapoi in pachet si arunci pachetul pe geam promitandu-ti sa nu mai fumezi alta. Asa ca momentan stau cuminte si astept sa interactionez cu unul din cele doua motive: moartea sau nebunia. In continuare sunt deschis povestirilor si sfaturilor legate de acest subiect.

P.S. : Fumatul are si parti bune :D . Grabindu-ma sa parcurg cei 350 km pana in orasul natal, incetineam doar pe raza localitatilor, moment prielnic pentru a-mi aprinde repede si o tigara care dupa 2-3 fumuri o aruncam sa-mi reiau viteza "optima".Dupa mai bine de jumatate de pachet irosit in modul acesta m-am hotarat sa aman putin momentul accelerarii sa mai beneficiez de cateva grame de nicotina. Surpriza placuta a fost ca la al 3-lea fum dinafara localitatii m-am ciocnit cu un radar in fata caruia din cauza viciului "am facut impresie buna". Bineinteles ca daca in urma cu 100 de km ma gandeam sa imi aprind o tigara inainte de a intra in localitate aveam sanse sa scap de radarul necrutator, dar asta e o alta poveste.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu